APARATUL DIGESTIV

Particularitati anatomice la copil
Anatomie
Sistemul digestiv este alcatuit din :
1) Tub digestiv - cavitate bucala
                       - esofag
                       - stomac
                       - intestin - subtire - duoden
                                                  - jejun
                                                  - ileon
                                    - gros - colon - ascendent
                                                          - transvers
                                                          - descendent
                                              - sigmoid
                                              - rect
1) Anexe - glande salivare
              - ficat
              - pancreas
Histologie
In general structura histologica a tubului digestiv este peste tot urmatoarea :
- o tunica mucoasa
- o tunica musculara
- o tunica seroasa
Celulele epiteliale sunt asezate una langa alta alcatuind epiteliul intestinal care prezinta pe suprafata sa neregularitati pentru a creste suprafata de absorbtie.
Exista niste orificii ale unor glande secretorii ( glande brune) ce secreta sucul intestinal.
Exista si niste orificii numite cripe ce reprezinta intrarea in glandele LIEBERKUHN care nu sunt glande secretorii ci ele sunt organe care regenereaza epiteliul intestinal.
Prin dividerea celulelor epiteliale ele sunt impinse spre varful vilozitatilor intestinale si imbatranesc. Dupa ce imbatranesc, enterocitele sunt eliminate prin descuamare si ajung in lumenul intestinului. Inainte de descuamare, celulele mature sunt cele mai apte pentru digestie si absorbtie.
Particularitati fixiologice - functionale
I) Functia motorie a tubului digestiv cuprinde :
1. masticatia
2. deglutitia
3. amestecarea sucurilor digestive cu chimusul alimentar ( chimus este la nivelul stomacului si chilus la nivelul intestinului subtire).
4. evacuarea sau defecatia
II) Functia digestiva are loc printr-o actiune enzimatica datorita careia, principiile alimentare sunt transformate in substante absorbabile :
a) proteinele se transforma in dipeptide, tripeptide, aminoacizi liberi.
b) glucidele se transforma in monozaharide : glucoza, fructoza si galactoza.
c) lipidele se transforma in kilomicroni - complexe moleculare simple rezultate din digestia lipidelor, care se pot absorbi.
III) Functia de absorbtie  este trecerea unor molecule printr-o membrana; este trecerea in capilarele centro-vilozitare.
Daca tubul digestiv ar fi un cilindru neted cu lungimea de 2,8 m si grosimea de 4 cm, suprafata sa ar fi de 0,3 metri patrati si absorbtia nu ar putea avea loc.
La nivelul intestinului apar modificari care maresc suprafata de absorbtie.
Plicile KERKRING maresc suprafata intestinului de 3 ori, ajungand astfel la 1 metru patrat.
Vilozitatile intestinale maresc suprafata de absorbtie de 10 ori, ajungand astfel la 10 metri patrati.
Polul lumelar al enterocitelor ( microvilii) alcatuiesc marginea "in perie" a enterocitului si maresc suprafata de absorbtie cu un coeficient de 40 : microvilii x 40 = 400 metri patrati.
In zona dintre enterocite se absoarbe apa (H2O) si Na.